Economia


Înainte de 1864, au existat moşiile Zamfira şi Lipănescu, devenite mai târziu Alecu Stavridis şi Arsăneasa. Pămantul moşiilor se lucra cu clăcaşi şi robi. Clăcaşii munceau în dijmă. La început clăcaşul primea doua treimi, mai târziu acesta primea trei cincimi, evidenţele fiind ţinute cu ajutorul raboajelor. În afară de dijmă, clăcaşii erau obligaţi faţă de boieri să facă zile de claca gratuite- "corvoadă şi răsfăţ".

În 1864 s-a făcut prima împroprietărire, după urmatoarea rânduială: ţăranii care aveau patru boi au primit şase hectare, cei cu doi boi au primit patru hectare, iar pălmaşii doua hectare şi jumătate.
La Lipăneşti împroprietărirea s-a făcut din averea lui Alecu Stavridis, cel care a cumpărat moşia familiei Lipănescu.
În timpul acestuia, în afară de dijmă, s-a introdus arenda în bani, care era condiţionată- cine nu lua în arenda cu bani, nu putea lua în dijma. Valoarea arendei varia între 12-20 lei pogonul, iar venitul rezultat nu acoperea setea de bani a boierului Stavridis.

Moştenitorii lui Stavridis au lăsat moşia pe mâna administratorilor, care pentru a-şi mări veniturile proprii au înrăutăţit şi mai mult condiţiile de muncă ale ţăranilor, iar dijma ajungea " una şi una ", adică jumătate dijmaşului, jumătate boierului. Pentru a-şi întreţine copiii la studii, boierul Stavridis a făcut mari împrumuturi la Banca lui Gheorghe Bancherul, dar, în zadar, fiindcă aşa cum declara Ion Dorobanţu(actualmente decedat) " după tot efortul făcut de boier, "copii au ieşit nişte proşti". Boierul Stavridis n-a putut să-şi achite datoriile către Gheroghe Bancherul, care a intrat în stăpânirea moşiei, trecându-i-o curând fiului său George Ionescu, acesta stăpânea şi o parte din moşia Arsăneasa. În timpul lui Stavridis, moşnenii au schimbat pădurea cu alt teren. Aşadar din Lipănesti s-a cedat vatra satului, plantată cu livezi primindu-se în schimb de la boieri pârloagele şi paragina satului, în suprafeţe ceva mai mari, dar de calitate mult inferioară. În anul 1905 a început construcţia liniei ferate care s-a terminat în anul 1907, construcţie ce a fost făcută numai până la Vălenii de Munte.

În anul 1907, cetăţenii din comuna Boldeşti, de care aparţinea satul Lipăneşti, au venit înarmaţi cu furci, topoare, sape la conacul lui George Ionescu şi au cerut pământ, dar un escadron de cavalerie de la " 6 Călăraşi" şi Ploieşti, i-a răspândit pe răsculaţi; nu au fost ciociri sângeroase. Printre copii răscoalei arestaţi a fost şi Ion Dinu Mainea- decedat.
Sub influenţa începutului de exploatări petroliere din jurul Boldeştiului, a crescut interesul asupra terenurilor din împrejurimi, în care intra Lipăneştiul. Din datele culese, reiese că George Ionescu, datorită dezechilibrului moral, a început să vândă din moşia lui. Conacul din comuna Lipăneşti şi o parte din moşia lui George Ionescu a trecut prin vânzare în proprietatea lui Spirea Sorescu. Tot de la George Ionescu a cumpărat o parte din lunca Teleajenului şi Dumitru Sinescu, partea numită moşia Bengească.
Împroprietăririle de după primul razboi mondial s-au făcut dintr-o parte a moşiei lui George Ionescu şi anume tarlaua numită Bangu. Nici astazi nu e sters din amintirea locuitorilor, comportamentul inuman al administratorilor de pe moşia lui George Ionescu , mai târziu moşia Nazăre Teodorini, administrator care se numea Ţară Lungă, şi care a durat până în anul 1936.
Din anul 1925, numărul barbaţilor care au început să muncească în industrie s-a mărit treptat, datorită şi faptului că exploatarea petroliera era la început în comuna Boldeşti. Ei munceau până la 14 ore pe zi şi nu erau scutiţi de moarte în cazul erupţiilor, aşa cum avem exemplul lui Gheorghe Săndulescu şi al altora care şi-au pierdut viaţa pentru îmbogăţirea proprietarilor.

Apariţia sondelor în comuna Boldeşti, pe langă faptul că a prilejuit mărirea numărului de muncitori industriali, a dat posibilitatea locuitorilor deţinători de animale de tracţiune să devină cărăuşi. Industria locală, în afară de câteva mori de apă care aparţineau boierilor, nu exista, în schimb, au existat patru prăvălii şi o băcănie, din care proprietarii storceau venituri frumoase.
Toate aceste date ale trecutului au fost culese de la locuitori ca : Ion Dorobanţu, Nae Popescu, Avram Vasile sau din acte mai vechi ce se găsesc în arhivele Primăriei şi ale mănăstirii. Menţionăm că din suprafaţa de 1600 de ha de teren agricol ce se găsea pe raza comunei, aparţineau locuitorilor numai 300 ha, iar restul de 1300 ha, erau proprietatea moşierilor şi a chiaburilor.

Din datele statistice din ultima perioadă, aflăm că din cei 520 de locuitori, un numar de 200 aveau sub 0,25 ha teren, 150 locuitori între 0,5 şi 1 ha, iar restul deţinea ântre 1 ha si 1,5 ha.
În martie 1945 a avut loc reforma agrară. Comitetul local de reformă agrară, printre care se aflau şi Stoica Dumitru din Lipaneşti, Soare Ion din Zamfira si alţii, întocmeşte listele de cetaţeni îndreptăţiţi să fie împroprietăriţi.
 
Aceştia sunt repartizaţi în trei categorii, astfel: 
1. Luptătorii pe front 167 locuitori
2. Invalizi, văduve şi orfani 33 locuitori
3. Locuitorii fără şi cu pământ puţin 330 locuitori.

Astfel 530 locuitori au primit suprafeţe între 0,25-1,00 ha, teren agricol. Exproprierile au fost făcute din următoarele moşii: Lenuţa Albulescu-16 ha, Constantin Bordeni-55ha, Lucia Vasilescu- Iaşi-107 ha, Colina Gorneanu-11ha, Maria Dumitru Sinescu-26ha, Lucreţia Popescu Schianu-58ha,. Din aceste terenuri au fost repartizate comunelor Boldeşti şi Plopeni 130 ha, loturi de casă 13 ha, prundiş şi neproductiv 26 ha, iar celor 530 de locuitori li s-a atribuit 253 ha teren agricol.

Începând cu anul 1951, până la colectivizare, în perioada luptei de clasă, în comună au avut loc multe schimbări, luând fiinţă clasa muncitoare, mijlocie şi chiaburii.
În aceste categorii au intrat proprietarii de cazane pentru fabricat rachiuri, negustorii şi cei care deţineau suprafeţe mai mari de teren. În perioada colectivizării agriculturii, Parditul Comunist a folosit metode de asuprire inumane obligand categoriile de cetaţeni menţionate mai sus să predea produse agricole si animaliere. Pentru impresionarea ţăranilor şi a celor care se împotriveau unei agriculturi socialiste, a CAP-urilor, după anul 1952, chiaburii au fost arestaţi, duşi de la spate cu pistolul de către conducerea comunistă, trimişi în lagăre de muncă sau obligaţi la diferite munci silnice. Printre aceştia s-a aflat şi Gheorghe Sarbu, Gogu Ştefan, Ion Ungureanu, Aurica Bucur, Gogu Marinescu, Nae Dumitrescu, s.a. Analizandu-se listele cu situaţia economică a foştilor chiaburi, întocmite între anii 1949-1950, locuitorii cu putere economică mai mică şi cu suprafeţe de teren neînsemnate au fost scoşi de pe liste, rămânând doar unul sau doi chiaburi.

Cu timpul presiunea a crescut în privinţa colectivizării agriculturii. Comuniştii foloseau forţa conducătorilor din întreprinderile industriale de la Schela Boldeşti, Fabrica de Geamuri Scaeni, Uzina Mecanică Plopeni precum şi de la fabrica Mucava, obligându-i direct pe muncitorii lor, cetaţeni ai comunei Lipăneşti, care posedau terenuri agricole şi ameninţându-i cu concedierea de la locul de muncă în cazul refuzului înscrierii în C.A.P.
În anul 1963 a luat fiinţă primul C.A.P. din comuna Lipăneşti sub denumirea " CAP Unirea". La început au fost înscrise 25 de familii cu suprafeţe de 13,05 ha teren agricol, însă treptat acestora li s-a adăugat un număr crescând de familii ajungându-se la 840 cu o suprafaţă de 926 ha. În această suprafaţă intrau însă şi cele 136 ha primite din partea statului. De asemenea , tot cooperativei i-a fost dat în folosinţă pentru o perioada îndelungată întreaga suprafaţă de islaz în scopul paşunatului. Fondul de bază, în primii doi ani de la constituire a ajuns abia la 97000 lei, însă cu ajutorul primit de la stat, atât în bani cât şi în material, CAP-ul a ajuns în anul 1950 să aibă un fond de bază de 888.426 lei, iar în anul 1966 fondul de baza s-a ridicat la valoarea de 914.454 lei.
Tot pe teritoriul comunei Lipăneşti a luat fiinţă în perioada luptei de clasa o A.F.S.M.(asociaţia fermelor socialiste muncitoresti), mai tarziu numita Asociaţia Pomicolă Magurele având o suprafaţă de 295 ha de cultură a mărului. Plantaţia s-a făcut prin palisare şi s-a bucurat de o îngrijire modernă şi ştiinţifică(mecanizare modernă şi substanţe chimice de calitate superioară). Oamenii de specialitate de la această fermă au fost trimişi în schimb de experienţă la unele ferme din America. Aceasta ferma aparţinea Institutului de Cercetări Pomicole Voineşti-Dâmboviţa. În cadrul fermei pomicole se afla şi o şcoală de pregătire a puieţilor, situată în satul Zamfira, care aproviziona atât comuna Lipăneşti cât şi celelalte localităţi învecinate cu puieţi selecţionaţi şi aclimatizaţi zonei noastre. Astfel în Lipăneşti s-a reuşit să se planteze pe o suprafaţă de circa 50 ha cu meri, considerate lot de cercetare. 
 

Dupa înfiinţarea societăţii Sovrom-Petrol, exploatările petroliere de la Schelele Boldeşti s-au extins, au fost redate producţiei sonde părăsite de proprietari şi s-au descoperit noi structuri de petrol, fapt care a atras după sine creşterea considerabilă a numărului de muncitori, ajungându-se ca din comuna Lipăneşti, peste 95% din copii de gospodărie să fie angajaţi atât în industria petrolieră cât şi în celelalte ramuri ale economiei naţionale.
Standardul de viaţă a crescut simţitor într-o perioadă de numai caţiva ani. Aspectul comunei Lipăneşti s-a schimbat radical prin asfaltarea şoselei principale.


În anul 1946 a început acţiunea de introducere a gazului de sondă pentru încalzit care s-a încheiat în 1980 în toata comuna, iar electrificarea începută în anul 1953 s-a extins în toate satele. Radioficarea începuta în 1954 atingea proporţii în toata comuna. În anul 1949 s-a construit cladirea Primariei în condiţii tehnice destul de bune, construcţie ce oferă comunei toate condiţiile pentru o bună desfaşurare a activitaţii de administraţie publică. Cladirea Primariei a fost modernizată după 1996 ,birourile Primariei sunt dotate cu cele necesare oferind o buna primire cetaţeanului, iar personalul care lucrează în Primarie vine permanent în folosul comunitaţii.
Începând cu anul 2004 toate străzile din comună au fost asfaltate,a fost refacut trotuarul care strabate comuna de la intrare la ieşire, a fost refacut după standarde europene, domeniul public de pe lângă şoseaua principală este întreţinut de către beneficiarii ajutorului social minim garantat şi populaţie, bordurire sunt vopsite frumos iar pe lângă şosea s-au montat balustrade pentru a nu permite parcarea maşinilor pe trotuar.


Localul Primăriei a fost renovat atât în interior cât şi în exterior, a fost instalata centrala termica iar geamurile şi uşile au fost înlocuite cu geamuri şi uşi termopan , precum şi curtea primăriei a fost reamenajată dând o imagine frumoasă comunei.
În anul 2006 Consiliul Local Lipăneşti a aprobat la propunerea domnului Primar denumirea fiecărei străzi din comuna Lipăneşti iar în anul 2009 cu aprobarea BCR a fost amplasat un bancomat în incinta Primăriei, comuna căpătând imaginea de mic urban. Având în vedere că România a intrat în U.E., beneficiază de fonduri europene nerambursabile.

 

În data de 24 iulie 2009 Primarul Comunei Lipăneşti a reuşit împreună cu salariaţii să depună spre analiză şi aprobare un PROIECT NEGENERATOR DE PROFIT accesat din FEADR pe masura 322 cu 5 componente

 

-REABILITARE ŞI EXTINDERE REŢEA DE ALIMENTARE CU APĂ;
-MODERNIZARE DRUM COMUNAL -683 m liniari;
-ÎNFIINŢARE GRADINIŢĂ CU PROGRAM PRELUNGIT;
-CONSTRUIRE CANALIZARE CU STAŢIE DE EPURARE(amplasată la intrare în Lipăneşti spre râul Teleajen);
-INVESTIŢII ÎN ORGANIZAREA FESTIVALULUI "ZIUA COMUNEI LIPĂNEŞTI"