Categorie
De la:
Pana la:
Reseteaza filtrele [x]

Pagini

Sfânta Mănăstire Zamfira

La jumătatea distanţei dintre Ploieşti şi Vălenii de Munte , la capătul satului Zamfira este aşezată Mănăstirea Zamfira cu hramurile: "Înălţarea Domnului" şi " Sfântul Ierarh Nifon".


Numele mănăstirii se trage de la numele jupăniţii Zamfira, care a donat moşia sa bisericii pe care a început s-o construiască pe la 1715-1720.


Ea a rămas văduva de tânără, pentru că soţul său Manuil Apostol, omul de încredere al lui Constantin Brâncoveanu, a fost prins de turci în 1714 şi decapitat. Atunci a început construirea bisericii din cimitir, cu hramul " Sfânta Treime", terminată de nora să Smaranda, fica lui Ion Aga Bălăceanu şi pictată în fresca în stil naiv. Din această pictură se mai păstrează până astăzi numai catapeteasma(nerestaurată) care este în zid. Datorită faptului că nu era preot în sat , cu vremea biserica s-a dărăpănat şi nu se mai putea slujii în ea.


În anul 1850 a fost instalat mitropolitul Nifon, care cercetându-şi eparhia şi găsind această biserică atât de distrusă a găsit de cuviinţă să zidească altă biserică mai încăpătoare. Împrejur a zidit chilii unde a adus 36 de maici şi surori de la schitul Roşioară de lângă Filipeşti de Pădure. Construcţia bisericii a început în 1855; într-un an de zile a fost gata, iar pentru înfrumuseţarea interioară s-a încheiat contract de pictură cu tânărul Nicolae Grigorescu, care avea numai 18 ani şi a pictat acesta biserică în întregime. Pereţii în tehnica "fresco", iar catapeteasma lucrată în lemn de tei, în stil baroc la mănăstirea Căldărăşani, a pictat-o în ulei.


La 8 septembrie s-a sfinţit biserica, iar la icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma, Nicolae Grigorescu şi-a lăsat semnătura.


A început un program de muncă şi rugăciune la care participau şi sătenii deoarece nu mai aveau altă biserică. Toată averea jupăniţii Zamfira a revenit mănăstirii, respectiv: moşia, conacul (ce dăinuie şi astăzi) şi o moară de apă aşezată pe iazul de lângă conac.


Datorită vieţii duhovniceşti pe care o duceau călugăriţele, a crescut numărul lor şi astfel pe la anul 1950 erau 150 de vieţuitoare. Atunci funcţiona un atelier cu patru secţii: covoare olteneşti, tricotaje, cusături artistice şi ţesături alese, din care se întreţineau toate vieţuitoarele. Moşia era împărţită în : teren arabil şi livadă, lucrate tot de maici. Erau grajduri cu vite şi cai, grădini de zarzavat. Au venit şi vremuri de prigoana datorită Decretului din 1958, când maicile au fost obligate să părăsească lăcaşul sfânt şi au pribegit în lumea largă sau pe la rude.


Biserica a rămas în stare de funcţionare pentru enoriaşi, preotul Mircea Ionescu locuind în sat. Această stare jalnică a durat numai 10 ani de zile, deoarece în 1968 o călugăriţă cu trageri de inimă, înstărită de Dumnezeu a luat în mâinile sale frâiele conducerii mănăstirii. Cu această ocazie s-a deschis şantier pentru restaurarea chiliilor şi au fost dotate cu apă curentă, curent electric şi gaze naturale. Însuşi preotul paroh Mircea Ionescu aflându-se în fruntea executării acestor lucrări, ajutat fiind de enoriaşii săi.


Una câte una au revenit maicile care mai erau în viaţă, astfel că în 1975 erau deja 35 de călugăriţe.


Cutremurul din 1977 a avariat grav biserică şi au început lucrările de consolidare în exterior în perioada 1977-1980; s-a tencuit şi zugrăvit. Avantajul mare a fost ca turla bisericii, deşi are o deschidere mare, este din lemn, căptuşit în exterior cu tabla.


În interior lucrările de conservare-restaurare au fost executate de pictorul Ion Chiriac, în perioada 1986-1989.


Mănăstirea are un muzeu care adăposteşte câteva obiecte de cult vechi, unele donate de cititorul mănăstirii, Nifon, altele procurate pe parcurs cum ar fi: icoane vechi, vase de cult, broderii, covoare, cruci din metal.


Cutremurul din 1986 a avariat clădirea stareţei, construcţie din 1935; aceasta a fost consolidată între anii 1987-1988.


În prezent mănăstirea are un personal format din 45 de vieţuitoare, majoritatea în vârstă, stareţa fiind monahia Josifina Raduinea.


Mănăstirea deţine o suprafaţă de teren de 11,474 ha pe raza comunei Lipăneşti, deşi moşia jupaniţei Zamfira a fost cu mult mai mare. Vieţuitoarele mănăstirii nădăjduiesc să recupereze tot terenul ce le-a aparţinut la 1715 prin donaţie, pentru a-l cultiva prin munca proprie cu diverse culturi pentru consumul intern.


Conacul jupăniţei Zamfira aşezat pe terenul mănăstirii a fost restaurant de câteva ori, dar nu adus la adevărata lui valoare din cauza slabelor posibilităţi financiare de care dispun vieţuitoarele acestui sfânt lăcaş.


Incinta mănăstirii este cu adevărat paradis, înzestrat cu cele mai variate flori care încântă privirea oricui şi-i da răgaz de reculegere.


În partea dreaptă a bisericii se afla mormântul profesorului de muzică bisericească Ştefanache Popescu.


În curtea mănăstirii se afla şi o fântână-aghiasmatar.


Preotul mănăstirii, arhimandritul Gavrill Stoica, este un bun slujitor sfătuind pe toţi după trebuinţă.


Clopotniţa adăposteşte trei clopote ce cheamă neîncetat la rugăciune.


Cine doreşte să se reculeagă sau să-şi descarce sufltul împovorat, curtea Sfintei mănăstiri Zamfira este deschisă pentru toată suflarea.


http://www.manastirea-zamfira.ro/

11 March 2018
Satul Șipotu și Satu Nou

Satul Sipotu

Şi-a luat denumirea de la izvoarele(sipote) ce îşi aveau obarşia în partea de Vest a satului şi care se mai găsesc şi astăzi. O parte din locuitorii satului erau moşneni, alţii clăcaşi, iar ardelenii veniţi din partea Ardealului, renumiţi prin priceperea lor de a munci pământul, s-au aşezat în acea parte a satului care le poartă numele: Ardeleni. Aceştia erau clăcaşii de pe moşia Arsăneasa situate la sud de satul Sipotu având la nord ca vecini grupul de moşneni din acest sat.

Actuala biserică din parohia Sipotu a fost zidită între anii 1979-1988 pe vechiul amplasament al bisericii construită în anul 1840 de către Gheorghe Boldescu, Tanasie Postelnicu al lui Calazitu şi alţii, meşter fiind Manea Gheorghe.

Toate lucrările actualei biserici au fost supravegheate îndeaproape de preotul pensionar Gheorghe Mateescu şi efectuate cu sprijinul meşterilor constructori din parohie şi al enoriaşilor care au dorit să rămână anonimi.

Pictura în tehnica "fresco" a fost executată de pictorul Enache Ion între anii 1988-1993 şi tot prin strădania preotului econom Gheorghe Mateescu, biserica a fost tarnosită de PF Părinte Patriarh Tectist Arapahs alături de care au mai participat PC Preot Protoereu Ilie Vasile şi preoţii de la parohiile învecinate. Hramul bisericii este " Sfinţii Mari Mucenici Dimitrie şi Gheorghe"- purtători de biruinţă.

Pomelnicul de la proscomidiar menţionează că în decursul timpului au slujit următorii preoţi: Vasile Popescu, Atanasie Teodorescu, Tiberiu Ripeanu, Gheorghe Mateescu şi prin mila lui Dumnezeu actualul preot Ştefan Samoilă.


Satu Nou

A luat fiinţă în anul 1884 în urma împroprietăririi făcute din rezervele statului.

Menţionăm că satele Zamfira şi Satu Nou au aparţinut comunei Măgurele până în 1924, iar Lipăneşti şi Sipotu au aparţinut comunei Boldeşti până în 1943, reşedinţa acestora fiind totuşi în satul Lipăneşti.

11 March 2018
Cultură și învățământ

Învăţământ

Şcoala din Lipăneşti, denumită Şcoala Eroilor, a fost construită din fondurile statului şi cu ajutorul cetăţenilor în memoria celor căzuţi pe front în primul război mondial. Înainte de finalizarea acestei construcţii, copii din satul Sipotu şi Lipăneşti se duceau la şcoala din comună Boldeşti parcurgând o distanţă de peste 4 km, însă nici aici nu era o şcoală anume construită, ei învăţau într-o sală de clasa insalubra cu preotul din sat. Copii din Lipăneşti au învăţat carte şi în hanul lui Mizileanu, unde se găseşte în prezent proprietatea lui Gheroghe Vasilescu. Dar odată cu finalizarea construcţiei localului Primăriei s-au anexat aici o sală de clasă de dimensiuni reduse şi două cămăruţe servind ca locuinţă pentru învăţător. Aici au învăţat copii până în anul 1927.

La început, la şcoala Lipăneşti a activat un număr de patru cadre didactice, mai târziu au fost 19 cadre didactice, iar în prezent 18 cadre didactice.

Această şcoală, deşi avea cinci săli de clasă, nu a putut satisface nevoile mereu crescânde ale desfăşurării învăţământului primar şi general, astfel că lipăneştenii au hotărât într-o adunare generală din toamna anului 1964 să se construiască şi la această şcoală încă patru săli de clasă. Acest proiect a fost realizat între anii 1965-1967. În anul 1967 Şcoala Eroilor a fost dotată cu mobilier nou, materiale didactice şi aparatură necesare desfăşurării unei bune activităţi instructiv-educative.În anul 2008 Primarul comunei a luat decizia că în şcoala să fie instalate 2 centrale termice ,construirea unui grup sanitar modern, iar în anul 2009 toate geamurile au fost schimbate cu geamuri termopan, pentru a asigura condiţii optime elevilor.

Datorită evenimentelor petrecute în incinta şcolii, în perioada primului război mondial, Consiliul Local la propunerea primarului în exerciţiu , a hotărât să se ridice un monument dedicat eroilor constituind un omagiu adus eroilor căzuţi pe front în primul război mondial de către primul om al comunei şi tot datorită acestor evenimente şcoala a căpătat numele de ŞCOALA EROILOR.

Şcoala Zamfira a fost ridicată cu resurse locale de către Spirea Sorescu, fost prefect al judeţului Prahova până în anul 1933. înainte de construcţia acestei şcoli, neavând un local propriu de şcoală, copii din Zamfira şi Satu-Nou care aveau dorinţa să înveţe carte mergeau la şcoala din comuna Măgurele, parcurgând o distanţă de 6-7 km, iar mai târziu, o perioadă bună de timp au învăţat în sălile anexate la localul Primăriei, până să fie gata construcţia şcolii Zamfira.

La început, scoala Zamfira avea în componenţă doar două clase, urmând ca în anul 1964 să se îmbogăţească inventarul acestei şcoli cu încă trei săli de clasă, sala de lectură, cancelarie, camera pentru material didactic, biblioteca şi un laborator de fizică, chimie şi biologie.

În prezent totalul sălilor de clasă este de cinci clase dotate în parte cu mobilier nou, cu materiale didactice şi aparatură corespunzătoare desfăşurării unei bune activităţi şcolare. Aici activează 10 cadre didactice.

În comună funcţionează două grădiniţe, una la Lipăneşti construită în jurul anului 1980 în care activează patru educatoare. Construcţia are în componenţă două săli de clasă, două săli pentru garderoba, două holuri, două încăperi cu câte două grupuri sanitare moderne. Clădirea este construită cu un nivel, modernizată după 1996. În curte se află spaţii de joacă pentru copii dotate în acest scop. La această grădiniţă activează trei educatoare.

Menţionăm că până la primul război mondial, numărul copiilor care frecventa şcoala reprezenta un procent scăzut din numărul copiilor de vârsta şcolară. Acest procent a crescut după război, iar în timpul crizei economice din anii 1929-1933 frecvenţa era slabă. În prezent frecvenţele copiilor la şcoală este de sută la sută, cu toate că în comună sunt multe famili de rromi care în comparaţie cu alte comune au o frecvenţă destul de bună, ba chiar unii dintre ei au reuşit să urmeze studii superioare.

Pentru ca procesul de învăţământ să se desfăşoare în bune condiţii, conducerea administraţiei publice locale, care se afla în fruntea comunei din anul 1996, a făcut eforturi mari împreună cu consiliul local, printr-o bună direcţionare a banilor şi investind cu eficienţă în scopul întreţinerii instituţiilor de învăţământ în bune condiţii de funcţionare modernizându-le şi înfrumuseţându-le.

 

Cultură

În anul 1949 a început construcţia Căminului Cultural din fondurile statului şi cu contribuţia cetăţenilor, lucrare ce se termină în anul 1956 şi care oferă locuitorilor din comună condiţii optime pentru desfăşurarea activităţilor cultural-educative. În cadrul acestei instituţii a funcţionat o formaţie de teatru de amatori care a obţinut o menţiune şi trei premii în finalele republicane de teatru, o brigadă artistică de agitaţie, o formaţie de dansuri populare, un grup vocal şi o orchestră de mandoline ce a luat premiul întâi la concursul judeţean al formaţiilor artistice de amatori; toate acestea au activat în perioada de până la Revoluţia din 1989.

După 1996, Căminul Cultural începe din nou să prindă viaţă având loc diverse activităţi cultural-educative, atât pentru copii cât şi pentru tinerii comunei. Trebuie menţionat că un rol important l-a avut conducera Administraţiei Publice Locale şi anume domnul primarul în exerciţiu, omul care a ştiut să răspundă favorabil tuturor cerinţelor făcând posibilă realizarea multor lucruri de importanţă pentru comună, fiind aproape de locuitori, lipsa banilor nu a fost un impediment. Voi enumera câteva din evenimentele culturale desfăşurate.

Un eveniment de o deosebită importantanţă culturală cât şi morală pentru locuitorii comunei Lipăneşti, care au dat dovadă de o mare credinţă în Dumnezeu şi multă sensibilitate faţă de semenii lor, a avut loc în luna decembrie 2000, care a constat într-un spectacol organizat la Căminul Cultural, de către directorul Căminului Cultural cu un sprijin deosebit atât din partea domnului primar de la aceea vreme cât şi din partea sponsorilor care îşi desfăşoară activitatea pe raza comunei Lipăneşti, oameni de mare valoare morală şi spirituală care au întins o mână de ajutor ori de câte ori a fost necesar. Este vorba de spectacolul de colinde intitulat" Din suflet pentru Suflet" dedicat copiilor de la şcoala specială cu handicap mintal din Vălenii de Munte, copii aflaţi în suferinţă şi care aveau nevoie de o rază de soare.

Copiii au fost aduşi la Lipăneşti cu autocarul, unde au fost primiţi cu multă căldură sufletească de locuitorii comunei care au avut prilejul să evolueze pe scena Căminului Cultural, fiind răsplătiţi pentru spectacolul dat de ei cu multe cadouri. În acest scop, un rol important l-au avut bisericile ortodoxe prin preoţii lor, care au ştiut să-şi îndrume enoriaşii spre fapte bune şi insuflându-le dorinţa de a face bine aproapelui. Putem spune că locuitorii acestei commune au "adoptat" "aceşti copii", ţinând legătură cu ei ori de câte ori a fost posibil. Locuitorii consideră că au o obligaţie morală faţă de aceste suflete nevinovate pentru care adună pachete cu alimente la biserică, de unde se încarcă în maşini şi sunt duse atât la casele de copii cât şi la azilele de bătrâni din apropiere. Faptele acestor oameni reprezintă pentru cei în nevoie o mare binecuvântare şi un exemplu în educaţia celor tineri.

În anul 2000, Primăria comunei Lipăneşti a fost invititată să participe la concursul organizat de Primăria Vălenii de Munte sub denumirea de "Festivalul Ţuicii", unde s-a obţinut o diplomă de excelenţă şi pentru prezentatoarea standului cu obiecte specifice localităţii.

Aici a fost expus tot ce avea comună mai frumos atât în domeniul artizanatului cât şi în domeniul agriculturii, activitatea a fost coordonată de bibliotecara comunei Mariana Patrascioiu care ţine şi loc de director Cămin Cultural.

Un fapt remarcabil şi de mare cinste pentru comuna Lipăneşti este acela că deşi concursul s-a ţinut la Vălenii de Munte, doi copii frumoşi şi isteţi de la Şcoala Zamfira, Andreea Pană şi Andrei Coman, îmbrăcaţi în frumoase costume naţionale făcând parte din expoziţia din stand , au primit oficialităţile judeţului cu pâine şi sare, pâine pregătită de femei din Lipăneşti.

În fiecare an de 1 Iunie, Căminul Cultural şi Primăria au fost alături de copiii comunei organizând spectacole şi oferind cadouri tuturor copiilor de la şcoli şi grădiniţe cu ajutorul sponsorilor din comună.

În cadrul Căminului Cultural după anul 2000 a activat un ansamblu de dansuri populare şi solişti de muzică populară format din copii de la şcoli dar şi din tinerii comunei sub numele "Mugurelul" Lipăneşti care prin spectacole reuşite au adus veselie şi bună dispoziţie locuitorilor comunei. Tot în Căminul Cultural funcţionează o discotecă particulară unde tineretul din comună şi din alte localităţi îşi petrec sfârşitul de săptămâna într-o ambianţă plăcută. *

Acest ansamblu a funcţionat circa. un an de zile datorită reorganizării funcţionarii caminulului cultural acesta s-a desfiinţat, iar în anul 2004 mai exact în septembrie 2004 acest ansamblu a fost reînfiinţat sub coordonarea noului primar .Acest ansamblu reînfiinţat a fost organizat mult mai bine , pe trei categorii de vârsta:copii,tineri şi adulţi şi menţinându-se pe toată perioada ,oscilând între 40 şi 50 de membrii.

Membrul fondator al acestui ansamblu a fost dl. Matache Valentin locuitor al comunei Lipăneşti, a fost omul care a crezut în valoarea acestui ansamblu şi care le-a dat celor tineri o şansă , urmat de dl. Tudose Ion tot locuitor al comunei Lipăneşti un om cu mare suflet.

Ansabmlul Folcloric "Mugurelul" a participat dealungul anilor la diferite festivaluri atât în judeţ cât şi în afară judeţului , au fost invitaţi la diferite televiziuni atât locale cât şi naţionale, au participat la concursuri naţionale obţinând diferite medalii şi diplome ,a reprezentat comună Lipăneşti cu cinste şi a făcut ca numele comunei să fie recunoscut şi apreciat, dând dovadă de profesionalism.Noul primar ales în anul 2004 a demonstrat că a avut parte de o cultură aleasă atât din sânul familiei cât şi de pe băncile şcolii pentru că a luat parte la tot ce este frumos dar şi greu alături de acest ansamblu.

Biblioteca comunală funcţionează în incinta Căminului Cultural. În perioada de până la 1989, fondul de carte al bibliotecii a fost de 9837 volume, cu un număr de 827 cititori înscrişi. În anul 2000 biblioteca comunală deţinea un număr de 11187 volume, cititori 364. Datorită numărului mare de cărţi deteriorate şi uzate precum şi a pierderilor cauzate de cititori în anul 2003 fondul de carte a fost de 9035 volume, iar cititori înscrişi 560. În 2004 fondul de carte a fost de 9191 volume, iar cititori înscrişi 648, frecvenţa cititorilor a fost din ce în ce mai mare, în special datorită preţurilor ridicate la cărţile necesare elevilor. Persoanele care frecventează biblioteca sunt din toate categoriile de vârstă şi sociale datorită faptului că biblioteca are în dotare un fond destul de bun de carte, care acoperă aproape toate domeniile de activitate.

Preocuparea permanentă a consiliului local de a asigura condiţii bune de funcţionare, sprijinul pentru bună întreţinere a localului bibliotecii, pentru dotarea cu cărţi şi pentru sustţnrea acitivităţlor culturale a contribuit la aşezarea acestei instituţii la locul cuvenit printre celelalte instituţii de pe raza comunei Lipăneşti. Efortul educaţional atât al bibliotecii cât şi al Căminului Cultural s-a îndreptat spre oferirea unei funcţionalităţi maxime spre integrarea în viaţa cotidiană a comunei, astfel încât să ofere locuitorului lipăneştean certitudinea că acest loc îi aparţine şi îi este util. Aleşii locali ştiu că în comuna noastră calitatea vieţii implica şi calitatea cetăţeanului care trebuie să fie format şi continuu informat.

În anul 2000 a început construcţia unui Monument Istoric în faţa şcolii Lipăneşti fiind ridicat decât, iar în anul 2001l ucrarile au fost sistate .În anul 2005 noul primar a continuat ,urmând lucrările de placarea a monumentului şi montarea vulturului,iar în dată de 23 ianuarie 2005 a fost dezvelit MONUMENTUL EROILOR căzuţi în primul şi al doi-lea război mondial.

Începând cu anul 2006 în fiecare an în dată de 8 septembrie lipăneştenii îşi sărbătoresc "ZIUA COMUNEI LIPĂNEŞTI"


Ziua Comunei Lipăneşti s-a născut din dorinţa de aprofundare a tradiţiilor şi obiceiurilor .

Din documentele existente la Arhivele Statului şi alte instituţii abilitate în păstrarea documentelor vechi, nu s-a găsit prima atestare documentară ,iar Primarul şi Consiliul Local de la aceea vreme , în urma unor discuţii cu Părintele Arhimandrit Gavriil Stoica de la Sfânta Mănăstire Zamfira, au luat hotărârea de a se sărbătorii Ziua Comunei Lipăneşti în dată de 8 Septembrie , Naşterea Maicii Domnului ,prilej de mare sărbătoare pentru toţi creştinii ortodoxi şi totodată dorindu-ne să o avem şi ocrotitoare a comunei noastre.Comuna Lipăneşti , cu oameni liberi ,harnici şi cu minte sănătoasă , au avut din timpuri străvechi o viaţă spirituală bogată, au ştiut şi au reuşit să se dedice şi îndeletnicirilor , activităţilor şi pasiunilor menite să le bucure inima şi sufletul.Este meritoriu faptul că tradiţia unei bogate şi emoţionante vieţi spirituale continuă, ca o dovadă premotorie a filonului sănătos şi viguros existent în sânul comunităţii umane trăitoare pe pământul românesc, înscris în Geografia şi în Istoria neamului sub numele COMUNA LIPĂNEŞTI.

Timp de trei ediţii Comuna Lipăneşti , în data de 8 septembrie a fost îmbrăcată de sărbătoare , fiind chemaţi să participe toţi Fii Satului, atât cei din localitate cât şi cei care sunt departe de meleagurile natale. Tot atunci au fost sărbătoriţi şi locuitorii comunei care au împlinit în anul respectiv 50 de ani de la oficierea căsătoriei.Au avut loc concursuri sportive , concurs de aeromodele ,concurs de dansuri şi cântece populare etc.


Invitaţi de marcă la aceste trei ediţii au fost : Irina Loghin care s-a născut într-o localitate la 20 km de comuna noastră; regretatul interpret de muzică populară Ion Dolanescu , Maria Ciobanu, Fuego şi alţi interpreţi îndrăgiţi de public.Pentru ca festivalul să fie o reuşită organizatorii au închiriat: scena , instalaţie de sunet şi lumini,focuri de artificii,aranjamente din baloane precum şi produse promoţionale. Deşi comuna Lipăneşti nu are obiceiuri specifice localităţii , totuşi sătenii , tineri şi bătrâni au păstrat şi trăiesc obiceiurile poporurului român, adică : de Sfintele Sărbători de Paşte se încondeiază ouă ,se prepară gustări din carne de miel ,de Sfintele Sărbători de Crăciun tinerii şi copii pleacă la colindat cu : bună dimineaţa, capră,pluguşorul,sorcova ,atât prin localitate cât şi prin comunităţile învecinate.Clădirea Căminului cultural intra într-un proiect de reabilitare iar pentru început s-a amenajat un spaţiu de joacă pentru copii în curtea Căminului Cultural dotat cu diferite jocuri.


11 March 2018
Istoricul localității

Comuna Lipăneşti se compune din 4 sate: Lipăneşti, sat de reşedinţă, Satu Nou, Sipotu şi Zamfira.


Denumirea comunei Lipăneşti provine de la numele familiei Lipănescu, mare moşier, care a stăpânit timp îndelungat cea mai mare parte a comunei, având conacele în satul de reşedinţa din punctul Bangu.


Satul a fost format din clăcaşii ce se găseau la început în jurul conacului care se afla la E de biserica Lipanesti-aceasta biserica făcând parte pe atunci din construcţiile conacului boieresc.


Biserica cu hramul "Adormirea Maici Domnului" a fost zidită de boierul Lipanescu şi soţia sa Sultana în anul 1810; s-au făcut reparaţii generale în anul 1900 cu ajutorul tuturor locuitorilor din Lipăneşti şi a altor donatori, prin stăruinţele preoţilor Atanasie Teodonescu, Răducanu Ionescu, Vasile Nica, Ion Nită, Ghică Pavel, Ion Seceleanu, Tănase Ioniţă şi s-a renovat din temelie,lucrări terminate în anul 1939 prin stăruinţa şi osteneala preotului Tiberiu Răpeanu având concursul conducerii de pe atunci şi al tuturor enoriaşilor acestei parohii. Biserica a fost pictată de pictorul P. Rădulescu din Ploieşti şi a fost sfinţită la 10 decembrie 1939.


Avariindu-se grav în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940 s-a renovat pentru a treia oară între anii 1942-1943, renovare începută de preotul Tiberiu Răpeanu şi terminată de preotul Teodor Costache cu sprijinul enoriaşilor. Pictura a fost refăcută tot de pictorul P. Rădulescu.


Ulterior, datorită unei molime, probabil ciumă, autorităţile de pe atunci au dispus mutarea satului în partea de est, pe un platou unde astăzi exista pădurea satului, în punctul numit " pădurea Lipăneşti". Acolo a luat fiinţă "satul de la pădure" unde a fost ridicată şi o biserică, ale cărei urme se mai văd şi astăzi pe " valea bisericii".


Din declaraţiile cetăţenilor în vârstă, aflam că în jurul conacului de la actuala primărie până la scoala Zamfira erau aşezaţi ţigani, robi pe moşiile boierului, iar în partea de sud a comunei, în satul Sipotu, existau mai mulţi moşneni. Ca urmaşi ai acestor moşneni, amintim familiile: Rosioru, Luca Ion şi Gheorghe, Ioniţă Morojina, Constantin Gaftoi, Dobre Stan.


În comparaţie cu alte commune cum ar fi Plopeni sau Malaiesti, numărul moşnenilor din comună Lipăneşti era mai mic, însă cu timpul şi aceşti moşneni au devenit clăcaşi, aceasta datorită fărâmiţării pământurilor prin căsătoria fiilor lor.


Moşia familiei Lipănescu a fost cumpărată de Alecu Stavridis, care a mutat satul de la vechiul loc, cu scopul de a avea în apropierea conacului mâna de lucru, iar pe de altă parte, pentru a-şi salva pădurea de la jafuri repetate


Referitor la satul Zamfira, cel mai vechi document se găseşte în pisania bisericii vechi din cimitirul satului Zamfira.


Satul Zamfira este situat la capătul comunei Lipăneşti, pe şoseaua ce duce de la Ploieşti la Vălenii de Munte. Numele satului provine de la numele jupăniţei Zamfira, care a început construcţia bisericii cu hramul "Sfânta Treime" din satul Zamfira, cu banii şi pe moşia ei pe la anii 1715-1720, iar lucrul a fost isprăvit în jurul anului 1743.


Jupăniţa Zamfira era soţia lui Manoil Apostol, omul de încredere al lui Constantin Brâcoveanu. Când marele voievod a fost luat de turci, Manoil a fost decapitat, iar Zamfira rămânând văduvă cu un copil mic, s-a gândit să zidească acest sfânt lăcaş spre lauda lui Dumnezeu. Având multe greutăţi, a murit şi Zamfira, fiica lui Ion Aga Bălăceanu. Stilul bisericii este cel bracovenesc, iar pictura interioară a fost executată în tehnica "fresco" în stil naiv. Catapeteasma este din zid şi numai pe ea se mai păstrează urme din această pictură, nerestaurată niciodată. Jupaniţa Zamfira a înzestrat biserica cu o moşie întinsă şi o moară de apă în apropiere. Biserica a fost sfinţită cu 300 de ani în urma primind hramul " Sfânta Treime" şi este înconjurată de mormintele creştinilor din acest sat.


Faptul că nu era preot în acest sat, a făcut ca biserica să se deterioreze, dar pe la 1850 mitropolitul Ţării Romaneşti, Nifon, a făcut o vizită canonică în toată eparhia şi găsind această biserică foarte dărăpănată a hotărât să facă altă biserică pentru mănăstire, cu chilii împrejur, iar după terminarea acestora, maicile aduse aici s-au îngrijit după puterile lor de starea bisericii Zamfira. După restaurare, în biserica se slujeau numai parastase sau sărbătoarea hramului. Biserica a suferit cutremurele din anii 1940 şi 1977. După cutremurul din 1977 , biserica a fost restaurată. S-au făcut reparaţii atât în exterior cât şi în interior, pereţii fiind pictaţi în tehnica "fresco" în stil neobizantin. S-a ridicat şi un support metallic pentru clopot şi la 12 septembrie 1982, s-a resfinţit biserica de către P.S.Roman înconjurat de un mare sobor de preoţi. Toată cheltuiala lucrărilor a fost suportată de maicile din mănăstire şi de preotul paroh de atunci, Mircea Ionescu, om harnic şi cu multă pricepere. Starea sănătăţii preotului nu mai permitea să aibă grijă şi de parohie, astfel că în 1994 biserica din cimitir este cedată de mănăstire sătenilor în bună stare de funcţionare, dotată cu toate cele necesare exercitării cultului. În acelaşi an, preotul Vasile Vasilescu a fost numit paroh de către Prea Fericitul Patriarh Teoctist, pentru cele 300 de familii din satul Zamfira şi Satu-Nou. Prin cedarea acestei biserici parohiei Zamfira, nu s-a făcut dezbinare intre mănăstire şi sateni, ci s-a realizat o colaborare armonioasă cu duh creştin. Astfel credincioşii satului beneficiază de audierea cântărilor unei călugăriţe, care se afla permanent la strana în biserica lor. Cimitirul este comun atât pentru sateni cât şi pentu personalul mănăstirii, dar administrativ aparţine Manăstirii Zamfira.


În perioada războiului din 1914  - o baterie antiaeriană de nemţi care era instalată pe teritoriul comunei Lipăneşti- lângă linia ferată Ploieşti-Vălenii de Munte şi care avea în dotare pe lângă muniţia de război, patru tunuri cu bătaie lungă au fost montate pe calea ferată. Acestea au reuşit să doboare în mare parte raidurile de avioane americane care treceau spre Ploieşti, având misiunea de a distruge rafinăriile din Ploieşti care alimentau maşinile de război germane cu combustibil.


Tactica nemţilor constă în acţiunea de înălţare a baloanelor legate cu cabluri, la care se adaugă şi fumul degajat din unele butoaie care împiedică vizibilitatea avioanelor. Avioanele care zburau la o înălţime mică faţă de sol, neavând vizibilitate, se înfăşurau în cablurile de la baloane şi se prăbuşeau, iar avioanele care zburau la înălţime mai mare erau doborâte de tancurile performante ale nemţilor. Cu toate acestea, americanii şi-au atins ţinta. Odată cu ruperea frontului, când România s-a aliat cu trupele sovietice, s-a trecut la acţiuni militare, iar trupele nemţeşti care se aflau la Lipăneşti au fost dezarmate, iar o parte din nemţi au fost luaţi prizonieri de către trupele sovietice.


Nemţii, care au încercat să se refugieze de pe teritoriul comunei cu anumite mijloace de transport, au fost împiedicaţi să treacă. Locuitorii comunei au barat şoseaua naţională Ploiesti-Valenii de Munte cu buşteni, formând o ambuscadă. Nemţii care au reuşit să scape, au fugit pe jos, dar mulţi dintre ei au fost împuşcaţi în zona Satu Nou şi au fost îngropaţi acolo de locuitorii comunei, ceilalţi au fost împuşcaţi pe proprietatea Sinescu, în prezent magazia Asociaţiei Agricole Zamfira.


Au fost înşiraţi unul câte unul şi împuşcaţi cu cruzime de trupele sovietice.


Prizonierii nemţi au fost ţinuţi închişi în curtea şcolii Lipăneşti, apoi au fost transportaţi în lagăre.


În cursul anului 2001, rudele unora dintre nemţii morţi şi îngropaţi în zona Satu-Nou, au venit din Germania pentru a deshuma osemintele celor apropiaţi pe care le-au transportat în Germania.


Aceste date au fost culese de la d. Păun Tudor în vârstă de 77 de ani , fost primar între anii 1975-1984.


Tot despre această perioadă sângeroasă îşi destănuie amintirile dureroase şi doamna Ane-Mary Povanes, actualmente Ane-Mary Huber, pe vremea aceea Ane-Mary avea 19 ani.


Într-una din zilele lunii august, când forţele aliate îi alungau pe nemţi din Lipăneşti, în timpul luptelor, toată familia era adăpostită în beciul casei. Seara, când ei au considerat ca luptele au încetat, au ieşit din beci cu intenţia de a intra în casă. În timp ce se pregăteau de culcare, au auzit un zgomot asurzitor, casa s-a cutremurat-o, bomba a lovit casa, în timp ce una din schije a nimerit-o pe sora domniei sale Elena, de 9 ani, în cap, o bucată de bomba i-a căzut doamnei Ane-Mary pe picior, strivindu-i piciorul, altă schijă i-a atins braţul la cot, iar tatăl a fost lovit la cap. Ranită cum era, şi-a luat sora în braţe şi a dus-o înapoi în beci. După circa 10 ore, Elena a murit, iar pe sora mai mică de 5 ani, au găsit-o în moloz.


La sfârşitul discuţiei noastre, doamna Ane-Mary mi-a răspuns cu lacrimi în ochi că acestea sunt amintiri dureroase pentru domnia-sa şi regretul mare este că a trăit cu speranţa că măcar la bătrâneţe să aibă o viaţă mai uşoară, dar nu a fost să fie aşa.


În primăvara anului 2009 d-na Ane-Mary s-a stins din viaţă .


SĂ-I FIE ŢĂRÂNA UŞOARĂ !!!

20 March 2018
Cadrul Geografic

Comuna Lipăneşti este asezată de-a lungul văii Teleajenului, pe şoseaua turistică Ploieşti - Cheia - Bratocea - Braşov, la 15 km N-V de municipiul Ploieşti întinzându-se pe o lungime de 6 km. Comuna se învecinează la S-E cu oraşul Boldeşti-Scăeni, la V cu oraşul Plopeni şi la N cu comunele Dumbrăveşti şi Măgurele.

Această aşezare binecuvantată de Dumnezeu apare ca o terasă cu doua trepte, o treaptă mai ridicată spre răsărit iar cea mai joasă este chiar Valea Teleajenului.

11 March 2018